Se știe că poli magnetici ai Pământului sunt instabili din cauza dinamoului intern al planetei, care este caracterizat prin inegalitatea și asimetria nucleului. La fiecare 300 de mii de ani, poli se schimbă între ei. Totuși, în anumite perioade, cum a fost acum 41 de mii de ani, schimbările se produc foarte rapid — în decurs de câteva secole. În aceste momente, câmpul magnetic slăbește, ceea ce permite radiațiilor cosmice și radiației solare să pătrundă mai ușor, având consecințe negative.
Sursa imaginii: Agenția Spațială Europeană
Cercetările recente efectuate de oamenii de știință chinezi au adus la concluzii importante cu privire la dinamica poli magnetici ai planetei. Deși nu au identificat încă cauza exactă a schimbării rapide a poli magnetici, ei observă că câmpul magnetic deasupra Hemisferei Vestice slăbește rapid, în contrast cu întărirea câmpului deasupra Hemisferei Estice. Această schimbare a fost evidentă în ultimele 30 de ani. Folosind cele mai recente modele și date, cercetătorii au reconstituit evoluția intensității câmpului magnetic din 1900. Astfel, între 1930 și 1990, intensitatea câmpului magnetic deasupra Americii de Nord a crescut, fiind mai mare comparativ cu alte regiuni ale lumii. Totuși, până în 2020, intensitatea câmpului magnetic deasupra Emisferei Vestice a scăzut sub media mondială, iar viteza de deplasare a polului magnetic nordic a crescut de aproape șapte ori, ajungând la valori semnificative.
Câmpul magnetic al planetei servește ca un scut împotriva particulelor de înaltă energie provenite din spațiu și de la Soare. Acesta protejează Pământul de erupțiile de plasmă solară care sunt direcționate spre planetă. Datorită câmpului magnetic, s-au format două benzi de radiație, cunoscute sub numele de benzile Van Allen.
În timpul repolarizării rapide de acum 41.000 de ani, denumită „evenimentul Laschamp”, forța câmpului magnetic a scăzut dramatic la 6% din valoarea nominală, ceea ce a dus la o bombardare semnificativă a suprafeței Pământului cu particule de înaltă energie. Nu se poate exclude ca deriva recent observată a polilor să conducă la o situație similară. Cunoștințele noastre actuale legate de structura Pământului sunt insuficiente pentru a prezice astfel de fenomene.