Una dintre misiunile promițătoare până în 2032 a fost selectarea trimiterii unei sonde către Uran. Oamenii de știință sunt îngrijorați de faptul că termosfera acestei planete se răcește rapid, temperatura scăzând la jumătate din 1986. Un asemenea fenomen nu se observă la nicio altă planetă din sistemul solar, iar această anomalie necesită studiu. Noua lucrare a oamenilor de știință a ajutat la găsirea unui răspuns la această enigmă, ceea ce ar putea determina schimbarea obiectivelor misiunii.
Reprezentare artistică a sistemului Uran. Sursa imaginii: NASA
Sonda terestră a zburat lângă Uran doar o singură dată, în 1986, în timpul zborului „Voyager-2” NASA. Printre alte măsurători, stația automată interplanetară a evaluat temperatura termosferei lui Uran. Atomii și moleculele din troposfera lui Uran se încălzesc datorită energiei radiației ultraviolete a Soarelui.
Conform informațiilor transmise de „Voyager-2”, temperatura în straturile superioare ale termosferei lui Uran ajungea la 500 ℃. Echipajul de pe ISS nu se frige doar pentru că termosfera este foarte rarefiată. Măsurarea temperaturii termosferei lui Uran poate fi realizată și de pe Pământ. Ionii de hidrogen triatomic care zboară liber emit fotoni în banda infraroșie apropiată, permițând efectuarea măsurătorilor de la distanță. Aceste măsurători au arătat că termosfera lui Uran devine constant mai rece, indiferent de ciclurile de activitate solară de 11 ani, astfel încât, până în prezent, aceasta a devenit de două ori mai rece decât în timpul zborului "Voyager-2".
Într-o nouă cercetare a unui grup de oameni de știință condus de doctorul Adam Masters de la Facultatea de Fizică a Imperial College din Londra, se oferă o explicație pentru anomalia temperaturii. Potrivit autorilor lucrării, temperatura termosferei lui Uran este determinată de energia vântului solar, nu de fotoni, așa cum se întâmplă cu termosfera Pământului.
Din 1990, se înregistrează o slăbire constantă a presiunii vântului solar, care afectează temperatura termosferei. Așa cum demonstrează autorii lucrării, scăderea presiunii vântului solar asupra magnetosferei lui Uranus o determină să se extindă, influențând temperatura termosferei.
Până la Uranus, lumina Soarelui ajunge într-un volum modest și nu poate influența încălzirea învelișului său gazos. Prin urmare, în lipsa presiunii vântului solar, învelișul gazos al lui Uranus se extinde, iar plasmei solare îi devine mai greu să ajungă la suprafața planetei, ceea ce duce la răcirea termosferei.
O aplicare practică interesantă a acestui fenomen constă în faptul că astfel putem studia exoplanetele din alte sisteme stelare, făcând concluzii despre magnetosferele exoplanetelor și posibilitatea de a genera viață pe ele. Magnetosfera este o protecție împotriva radiației ionizante și trebuie căutată pentru concluzii corecte despre adecvarea planetelor la viața biologică.